Penibilul absolut

Am vorbit astazi la telefon cu o prietena mai veche, tare simpatica, sa-i spunem fictiv:”Ana” …Ana, imi sugereaza cu ironia caracteristica-i sa-l ascult pe Aurel Moldoveanu.

Se presupune ca asta ar fi cîntăreţ, sa moara porcu’ in cotet, dacă am auzit pe cineva care să afirme că are acasă o piesa de-a lui Aurel Moldoveanu. Mi se pare cel puţin înspăimîntător că ar putea exista, în anul 2014, oameni care să asculte muzica lui Aurel Moldoveanu, darămite să mai şi dea bani pentru a-l vedea pe scenă.

Stăteam şi mă întrebam dacă Aurel Moldoveanu are gagică, prietenă, soţie etc. Adică, pe bune, are o parteneră de sex feminin în viaţa lui de zi cu zi? Dacă răspunsul la această întrebare este afirmativ mă gîndesc cu groază că femeia cu pricina ori e urîtă cu crengi  ori se afla in coma indusa. Nu, serios acum: cum să stai lîngă unul care arată ca Aurel Moldoveanu, care pare homalău de la cel puţin 10 km distanţă.

Deci omu’ se dă cu pudră, îşi vopseşte părul, o arde machiat ca piţipoancele şi are suspect de multe gesturi feminine în program. Dar nu asta este problema, şi anume orientarea sexuală a lui Aurel Moldoveanu.

E treaba lui, puţin îmi pasă dacă adoră să i se îndese borcane de zacuscă în anus sau să îi place să sugă cucul la ceasurile de perete. Însă felul în care cîntă, piesele lui absolut jalnice, de tot căcatul, asta ca să mă exprim academic, mi se par cel puţin penibile.

Îmi imaginez că Aurel Moldoveanu îşi ascultă piesele pe care le interpretează. Adică atunci cînd e acasă la el şi îşi aranjează dresurile în şifonier cred că îşi pune la DVD propriile piese si se freaca cu putza de covor visand ca il linge inghinal pe Aurel Tamas.